Cât timp să piardă în greutate să faci heli, Informasi Dokumen

E singura dată când m-a lovit cineva; ceea ce n-au făcut niciodată părinţii - şi le-am urmat pilda în ceea ce priveşte copiii mei - a făcut această profesoară, fără să-şi dea, desigur, seama de valoarea gestului ci. Neculai" era acum înlocuit cu o trestie.

Please wait while your request is being verified...

Avea obiceiul această profesoară a noastră să afume clasa, în pauză, cu fum de răşină. Asta însemna că vârful ambelor peniţe trebuiau să fie în aceeaşi direcţie; dacă era aşa, îţi lua peniţa; dacă nu, adică dacă una din peniţe 22 era cu vârful la cealaltă cu coada, i-o luai tu.

Cine câştiga, ţinea el acum pumnul închis şi celălalt punea deasupra peniţa. Jocul mergea repede; în zece minute, cât ţinea recreaţia, puteai să câştigi, dacă aveai noroc, douăzeci - treizeci de peniţe. Mai ales că puteai juca în doi în acelaşi timp, ţinând amândoi pumnii. La un moment dat, ajunsese o adevărată boală în toată şcoala, nu era băiat să nu joace.

Elicoptere cu Telecomanda

Le ţineam în două cutii, în fundul ghiozdanului. Pe urmă, s-a întors norocul şi înainte de vacanţa Paştelui, nu mai aveam nici una. Numai că dracii de copii erau foarte inventivi în ce priveşte ascunsul şi, dc a doua zi, jocul reîncepea.

Se făcea, lângă gard, o groapă mică, semicirculară, şi de la o distanţă oarecare, cam un metru şi jumătate, se zvârlea, cu mâna, un număr de bile, minimum patru, dc obicei şase, opt sau zece. Fiecare din cei doi jucători punea jumătate, aşadar două, trei, patru sau cinci bile. Se trăgea la sorţi cu banul, cine începe. Cine câştiga continua să zvârle la gropiţă, până pierdea o dată; atunci trecea celălalt la rând. Şi cu cât numărul lor era mai marc - zece, douăsprezece - cu atât meritul creştea.

22.12.89 - Actualitatea românească: Căderea lui Ceaușescu comentată de redactorii Europei Libere

Se aşeza câte o pramatie de asta lângă gard şi în momentul când era partida mai serioasă, când se zvârleau, de pildă, zece sau douăsprezece bile, deodată, cu şapca, le prindea din zbor şi fugea cu ele. Aşa încât rămâneam păgubaşi.

Făceam un cerc pe pământul bătut, neted, sau pe asfaltul trotuarului şi dispuneam bilele pe marginea acestui cerc şi 22 una sau două în mijloc.

Se cerea, evident, îndemânare, trebuia să ştii să ţinteşti; era un fel de joc dc popice în miniatură, pentru copii.

Cele mai preţuite erau biloaiele dc metal, şi anume cele de oţel sau dc nichel care luceau frumos. Ne mulţumeam, în lipsă, şi cu celelalte de sticlă, mai ales dacă aveau, în mijloc, un fascicol dc linii răsucire în spirală şi colorate divers.

Mai era şi un al treilea joc cu arşice; el consta în aruncarea în sus a unei singure bucăţi 22 şi în socotirea de puncte, după cum cădea pe o faţă, pe o muchie sau cealaltă.

Daniel ROȘU - Schi ramuri, discipline, evoluție

Cine făcea un număr de puncte mai mare din atâtea azvârlituri, acela câştiga. Faţa concavă se socotea un punct, cea convexă două, una din muchii trei, cealaltă patru.

• Nu sunt de specialitate dar sunt de acord ca MJ a revolutionat muzica pop, dar de aici si pana la al face idol mi se pare ca e destula distanta pe care, oamenii normali cu o oarecare educatie si cultura nu trebuiau sa o parcurga.
• Dezbateri parlamentare

Se puteau zvârli şi câte două, trei sau patru arşice în acelaşi timp; depindea de câte arşice aveai şi de câte erai dispus să pierzi. Praştia ajunsese şi ea o adevărată boală, în special într-a treia, după ce ne mai mărisem niţel. Se facea dintr- o crăcuţă cu două braţe, în formă de i-grec; dc fiecare băţ era legată o sfoară de cinci-şase centimetri, continuată printr-un elastic de cauciuc de zece centimetri şi apoi iarăşi printr-o sfoară la fel cu prima. Dc capătul ultimelor două sfori se lega o bucată pătrată de piele sau, în lipsă, de pânză groasă.

Când dădeai drumul, pietricica era proiectată printre cele două braţe şi lovea, cu destulă putere, ţinta pe care o ochiseşi. Erau adevărate între ceri, cine loveşte mai bine şi cine dă mai departe.

Elicopterul cu bani: un mijloc miraculos de relansare a economiei?

Se întâmplau, câteodată, şi chestii neplăcute, când o pietricică lovea pe vreunul din băieţi în wobenzym slabeste. A trebuit, cu durere, să renunţăm la 22 ele; le-am pus bine, pentru vacanţa cea mare, să le avem la ţară, la Chiojd.

Cine cât timp să piardă în greutate să faci heli turca la distanţa cea mai marc, acela câştiga. Cu băţul, înainte de a-i da lovitura de trimitere. Rezultatul, în afară dc exerciţiu, au fost trei geamuri sparte; la cel dintâi a mers cum a mers, ne-a iertat direcţia; pc celelalte două a trebuit însă să le plătim. Se trăgea, cu un gătej ascuţit sau cu o nuia, un dreptunghi pe pământ; dreptunghiul se împărţea în mai multe caze, după o regulă fixă.

Cine izbutea să zvârle succesiv, fără greşeală, evitând să calce liniile, acela câştiga. Cu cât raza era mai depărtată, cu atât jocul se complica, deoarece piatra nu trebuia să fie scoasă dintr- odată, cu o singură lovitură, ci trecând-o din cază în cază, până la prima.

Acele patru cărţi mi-au deschis gustul de a citi, gust care s-a dezvoltat apoi necontenit, în liceu, şi care mi-a rămas până azi, când citesc cu plăcere - în afara cum să-și piardă grăsimea de sex masculin de specialitate - deopotrivă literatură română şi străină, cărţi de ştiinţă şi tehnică, jurnale de călătorii, povestiri fantastico-ştiinţifice etc.

Avea 64 de pagini şi cuprindea una din isprăvile detectivului englez. Dar nu din cele relatate de Conan Doyle, autorul acestui personaj celebru, ci luată din altă 22 parte, poate chiar inventată.

M-a pasionat şi am început să le citesc regulat - le vindea vânzătorul de ziare care-şi avea chioşcul la colţul din dreapta al străzii Berzei cu Ştirbei Vodă, cum scobori spre Cişmigiu ; azi, în locul chioşcului e o librărie. A făcut avere; şi-a ridicat o casă sau a cumpărat-o, spre capătul dinspre gârlă a Căii Victoriei. Şi-a continuat activitatea de editor după primul cât timp să piardă în greutate să faci heli mondial.

Ranetti şi N. Ţăranu; 1 Chioşcul a existat până încând a fost dărâmat din ordinul primăriei.

John Brunner Victimele novei

Curtenii din Academie îl aleseseră şi membru al ei: a făcut o comunicare despre portul bărbii şi a părului la romani. Altfel, n-avea suflet rău, nu era vindicativ. Ne povestea Iorga, odată, la un seminar, cum îşi manifesta Calinderu respectul faţă de capetele încoronate. Spunea anume că povestind despre o întâlnire la care participaseră asemenea mari mărimi, când a pronunţat numele împăratului Frantz Iosef, alinderu s-a ridicat drept, în picioare, solemn, când a rostit pe acela al arhiducelui principe moştenitor, s-a ridicat pe trei sferturi, când a rostit numele soţiei acestuia, s-a ridicat ceva mai puţin, şi când a urmat numele altor arhiduci din familia imperială, Calinderu s-a săltat doar de pe scaun de vreo cinci ori la rând.

De câte ori n-am văzut pe coperta şi în paginile acestei reviste pe regele Carol I, pe regele Bulgariei, pe împăratul Frantz Iosef, pe Ţarul Rusiei, chiar pe Papa de la Roma, criticaţi sau luaţi peste picior. Citeam la lumina ei slabă, fară să-mi dau seama că-mi oboseam ochii.

Ceea ce s-a cât timp să piardă în greutate să faci heli întâmplat, deoarece însă în liceu a trebuit să port ochelari. La vârsta acea nu-ţi dai seama; reţii numai faptul că nu eşti lăsat să faci ceea ce vrei, ceea ce-ţi place. Exista, pe atunci, această instituţie care acorda credit celor ce vroiau să-şi cumpere casă sau să-şi facă. Omul îşi cumpăra sau îşi făcea casa, Creditul având ipotecă de rangul întâi asupra ei.

O asemenea licitaţie a avut loc în primăvara anului ; s-au scos în vânzare casele din strada Berzei 75 şi 73, numerele devenite ulterior 49 şi 47, proprietatea unui oarecare Dona, care nu putuse achita ratele la datoria de Casele erau clădite de cel puţin douăzeci de ani, dacă nu de treizeci; cea din faţă, de la nr.

Casele erau construite după felul din a doua jumătate a secolului al XlX-lea, din cărămidă groasă; n-avea gaz aerian, nici baie instalată; luminatul se făcea cu lămpi de petrol; exista însă apă curentă şi canal. Terenul era destul de mare, vreo de metri pătraţi, cu o faţadă spre strada Berzei de vreo 16 metri.

Licitaţia a început la Cât timp stătuseră în străinătate, la Viena, trei ani de zile, părinţii făcuseră economii: vreo şapte mii de lei aur. Fiind chibzuiţi şi economi, strânseseră suma 55 pomenită mai sus. Din ea se cheltuiseră cumpărând, la venirea în Bucureşti, o bibliotecă de stejar şi o seamă de cărţi.

Constantin C Giurescu Amintiri

Aşa încât, când s-a prezentat la licitaţie, tata avea suma necesară pentru a putea participa, dar numai atât. Pentru rest - diferenţa între Şi astfel, gospodar chibzuit şi folosindu-se dc posibilităţile de credit ale vremii, cu 5. Mi-aduc aminte de bucuria părinţilor, când s-au instalat în noua casă, casa lor. In timpul ocupaţiei nemţeşti, încând în casa de peste drum, a maiorului Tomescu, sc instalase un fel dc club pentru ofiţerii germani, a venit un gradat de ai lor să ne propună să le dăm două kilo de cireşe şi să ne dea în 56 schimb zahăr.

Mama le-a dat, dar n-a vrut să primească nimic în schimb.

Până la primul război mondial, cartierul în care locuiam nu s-a schimbat deloc. Casa cea mai arătoasă, existentă şi astăzi, şi adăpostind acum o policlinică dentară, era a lui Dumitru Dobrescu, la colţul dinspre miazăzi pe care-1 formează strada Ştirbei Vodă cu strada Berzei.

Acest Dobrescu, personaj important în partidul conservator, a fost primar al oraşului şi, apoi, ministru de justiţie în guvernul Marghiloman din